Mi-a ajuns cutitu la rana
N-am mai trecut deloc pe la bunica pe acasa in ultima vreme. Trebuie s-o mai vizitez ca vremea trece…si oamenii cu ea. Sa ma duc la ea s-o pup, sa ma asez pe banca din fata casei si sa ma uit in zare. Sa vad pajisti verzi care sa ma linisteasca. Sunt sigur ca adresarea ei va fi…”ce faci, studentule??” Eu ce sa-i spun? “bine…” acest “bine” a devenit in limbajul de zi cu zi un termen foarte misterios. Ce fel de bine faci? Cat bine? Nici eu nu stiu.
Cand eram la gradinitza m-am indragostit prima data de o fata blonda cu paru lung. O chinuiam s-o pupam cu japca (nu am gasit alt termen…asa de prost sunt:D). Mi se parea cea mai frumoasa fata. Cand am mai crescut, infatiasrea mea si a persoanelor apropiate s-a mai schimbat. (vezi “Bal Mascat”). De fata respectiva nu imi mai placea. Se schimbase foarte mult. Dar nu e ceva normal? Isi mai schimba omul gusturile un pic…si nu e de parca fata ar fi ramas la fel de frumoasa. Unde mai pui ca in clasa 1 am cunoscut o alta fata “frumoasa”. Si au tot urmat altele pana am terminat liceul.
Liceul? Pai prin liceu am trecut ca prin branza. Sa stau sa recapitulez acum, luand in calcul si facultatea la care am ajuns…Da, frate! Imi pare rau ca am lasat sa treaca timpul aiurea si m-am gandit numai la secunda 2, care urmeaza dupa secunda 1, care tocmai a trecut pentru ca tocmai am numarat-o. Asa am facut mereu. Sunt eu deprimat sau fac bine ca imi pun intrebari? Adica pana cand o sa se rezolve totul de la sine?
Ma gandesc ca nu pot da timpul inapoi, ca as face lucrurile altfel. Plecand de la gradinitza, cand aveam 7 ani, i-as spune Ioanei (asa o chema) ca: “BA! nu te mai pup dreaq! Tu cand o sa fii mare o sa te vopsesti roscata si o sa fii antipatica si o sa ai nasu maaaareee!!!!” La scoala sa invatz pana nu mai pot, sa ajung apoi la faculate la Bucuresti. N-ar fi fain? :>:>:>
Ma gandesc insa ca nu sunt singuru care vrea asta si deci, ma gandesc ca nu sunt singuru care face umbra pamantului degeaba. A cui e vina? Nu sunt astia in stare sa ne conduca dar nici noi nu suntem in stare sa invatam, sa ne realizam. Cine pe cine sa dea vina acum? Noi (adik astia ca mine) si ei, ne completam. Suntem din acelasi aluat.
Data viitoare cand ma duc la bunica si o intrerup din discutii despre reducerea pensiei, cand ea zice:”Dumnezeu cu mila”, eu am sa-i spun:”Nu-l baga pe Dumnezeu in toata treaba asta. Eu si cei ca mine suntem vinovati. Cum merge facultatea? Prost!!!Mi-am ales gresit facultatea. Toate deciziile din viata mea au fost proaste. Tot ce am gandit si am facut a fost gresit!!!”
